Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction de la Cluj
Sfântul Preot Mucenic Liviu-Galaction, cu numele de mirean Liviu-Galaction Munteanu, s-a născut pe 16 mai 1898, în satul Cristian din județul Brașov, al doilea fiu al unei familii de dascăli. A urmat Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov, Institutul Teologic din Sibiu și și-a luat doctoratul în teologie la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Cernăuți, în 1923. În același an s-a căsătorit cu Silvia, binecuvântați cu trei copii. A fost hirotonit preot pe 17 februarie 1927, de Episcopul Nicolae Ivan al Clujului, care l-a chemat că profesor la noua Academie Teologică din Cluj, unde Liviu-Galaction a ajuns cea mai lungă activitate didactică, iar în cele din urmă rector. A publicat articole teologice și culturale cu temeinicie, atrăgând atenția asupra pericolelor gândirii fără Dumnezeu.
Cu venirea regimului comunist, și-a continuat slujiria cu aceeași înflăcărare. În 1958, la cererea Episcopului Teofil Herineanu, a alcătuit împreună cu preotul Ioan Bunea un plan de cateheză a copiilor și adulților, aprobat de episcop și trimis protopopiatelor. Securitatea l-a luat imediat în vizor. Pe 21 noiembrie 1958 a fost arestat, anchetat și torturat fizic și psihic. La 6 mai 1959 a fost condamnat la 17 ani de temniță grea, reduși în urma recursului la 8 ani, pentru "uneltire contra ordinii sociale." A trecut prin închisorile de la Gherla și Aiud, mărturisind credința ortodoxă cu prețul sănătății și al vieții lui. A trecut la Dumnezeu pe 8 martie 1961, în temnița de la Aiud, trupul lui fiind aruncat în groapa comună a martirilor de acolo. A fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în iulie 2024, împreună cu alți 15 sfinți români, mărturisitori din veacul al XX-lea, cu proclamarea solemnă la 4 februarie 2025 în Catedrala Patriarhală din București.
Tropar, glasul 8: Mărturisitorule al Ortodoxiei, povățuitorule al tinerilor și lauda dascălilor, Părinte Liviu-Galaction, cu învățăturile tale pe toți i-ai luminat; sprijinitorul celor din necazuri și pătimitorule pentru dreapta credință, roagă-te lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfântul Ierarh Teofilact Mărturisitorul
Sfântul Ierarh Teofilact s-a născut în Asia Mică în jurul anului 765. A studiat la Constantinopol, unde a ajuns prieten cu viitorul patriarh Tarasie și cu Mihail, viitorul episcop al Sinadelor, toți trei mari dregători ai împărăției în tinerețea lor. Când Tarasie a primit scaunul patriarhal, Teofilact a intrat împreună cu Mihail în monahism și a fost trimis de patriarh la o mănăstire de la țărmul Mării Negre. Acolo, amândoi au dobândit vestea sfințeniei și a înțelepciunii, și au fost hirotoniți episcopi: Mihail în Sinada, Teofilact în Nicomidia. Patriarhul Tarasie a prezidat Sinodul al VII-lea Ecumenic de la Niceea (787), care a restabilit cinstirea sfintelor icoane.
Ca episcop al Nicomidiei, Teofilact s-a arătat un păstor deosebit de grijuliu față de cei lipsiți. A construit un mare spital închinat Sfinților Doctori fără de arginți Cosma și Damian, pe care l-a dotat cu tot ce era necesar, a ridicat azile pentru bătrâni și case pentru primirea străinilor. Slujea personal bolnavilor cu mâinile sale, fără a se rușina.
Când împăratul Leon Armeanul (813-820) a pornit un nou val de prigonire împotriva icoanelor, Sfântul Teofilact, împreună cu Patriarhul Nichifor și ceilalți ierarhi, a mers la împărat rugându-l să înceteze tulburarea Bisericii. Împăratul n-a ascultat. Atunci Teofilact i-a proorocit cu îndrăzneală: "Va veni asupra ta o pierzare cumplită și neașteptată, o primejdie asemenea cu viforul, și nu vei afla cel ce să te izbăvească dintr-însa." Furios, împăratul l-a trimis în exil la Strovilon, lângă Marea Neagră. Acolo a trăit treizeci de ani în chinuri și strâmtorare, fără să se lepede de credință. A trecut la Dumnezeu în 845. Proorocia lui s-a împlinit: Leon Armeanul a fost ucis în chiar noaptea Crăciunului, la altarul unde slujea. La întoarcerea Sfintei Teodora la putere, moaștele lui Teofilact au fost aduse cu cinste la Nicomidia și așezate în biserica pe care o ctitorise.
Tropar, glasul 6: Neștiut ai trăit, preafericite, dar Hristos te-a arătat pe tine tuturor, luminând ca un astru, punându-te ca pe o lumină înțelegătoare în sfeșnic. Și ți-a înmânat tablele dogmelor Duhului, mărturisitorule al adevărului, Teofilact, lauda ierarhilor.