Sfinții Sfințiți Mucenici Marcu, episcopul Aretuselor, și Chiril, diaconul
Sfântul Marcu a trăit în veacul al IV-lea, pe vremea lui Constantin cel Mare, care îi dăduse libertate deplină Bisericii. Hirotonit episcop al cetății Aretuselor din Siria, era plin de râvnă apostolică, aducând mulți păgâni la credința creștină. A poruncit dărâmarea unui templu idolesc și ridicarea în locul lui a unei biserici.
Când a ajuns la tron Iulian Apostatul, care a redat onorurile zeilor păgâni, locuitorii din Areteusa au cerut sfântului să plătească reconstruirea templului dărâmat sau să se lepede de Hristos. Sfântul Marcu, văzând că din cauza lui unii creștini sunt persecutați, s-a întors și s-a predat. Cetățenii, furioși, l-au târât prin mulțime, l-au bătut, l-au dezbrăcat, i-au tăiat urechile, l-au uns cu miere și l-au legat de un copac acoperit cu viespi și albine, lăsându-l să fie devorat de insecte. El rămânea senin și zâmbitor, ceea ce a uimit mulțimea. Văzând că nu cedează, unii au început să-l compătimească. Însuși cârmuitorul cetății a luat apărarea sfântului și, în cele din urmă, l-au eliberat. Mulți, văzând curajul și răbdarea lui, s-au convertit la credința creștină.
Sfântul Chiril, diaconul, a pătimit în același timp la Iliopolis din Fenicia. Era cunoscut pentru râvna lui de a sfărâma idolii și de a dărâma temple. Prins de păgâni, a primit moarte mucenicească în chinuri îngrozitoare, trupul lui sfâșiat și intestinele smulse cu sălbăticie de prigonitori. Contemporanul lor Sfântul Grigorie Teologul a consemnat aceste pătimiri cu mâhnire și admirație.
Tropar, glasul 4: Și părtaș obiceiurilor și următor scaunelor apostolilor fiind, lucrare ai aflat, de Dumnezeu insuflate, spre suirea privirii la cele înalte. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învățând și cu credința răbdând până la sânge, Sfințiților Mucenici Marcu și Chiril, rugați-vă lui Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.
Sfinții Mucenici Iona și Varahisie
Sfinții Mucenici Iona și Varahisie au trăit în Persia, pe vremea regelui persan Sapor al II-lea (310-381), care prigonea cu cruzime pe creștinii din imperiul său. Iona și Varahisie erau frați. Văzând că alți nouă creștini fuseseră prinși și urmau să fie uciși, s-au dus la ei în temniță, i-au mângâiat și i-au întărit în credință. Prinși la rândul lor, au mărturisit că sunt creștini. Au îndurat chinuri cumplite: Varahisie a primit torturi înfricoșătoare, de mai multe feluri, după care a fost aruncat în smoală topită. Iona a pătimit și el în chipuri groaznice, după care a fost aruncat în apă și înecat. Toți cei nouă creștini alături de care pătimiseră au primit și ei cununa muceniciei. Pomenirea lor se face la 29 martie.
Tropar, glasul 4: Mucenicii Tăi, Doamne, Iona și Varahisie, întru nevoințele lor, cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru; că având puterea Ta, pe chinuitori au biruit; zdrobit-au și ale demonilor neputincioasele îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
Sfântul Diadoh, episcopul Foticeei
Sfântul Diadoh, episcopul Foticeei din Epir, a trăit în veacul al V-lea. Este una din figurile cele mai adânci ale spiritualității răsăritene, un mare nevoitor și un cunoscător adânc al vieții lăuntrice, cunoscut mai ales prin scrierile sale, traduse în română și incluse în primul volum al Filocaliei.
Lucrarea lui principală, Cuvântul ascetic în o sută de capete, este o sinteză a experienței duhovnicești a vremii sale despre rugăciunea inimii, cunoașterea lui Dumnezeu, lucrarea harului și dobândirea virtuților. Este unul din Părinții care au contribuit la formarea tradiției isihaste, descriind cu precizie și adâncime lucrarea Duhului Sfânt în sufletul omenesc și distingând cu finețe între harismele adevărate și amăgirile duhurilor viclene. A participat la Sinodul de la Calcedon din 451, unde a apărat dreapta credință. A murit în pace ca episcop al Foticeei.
Tropar, glasul 4: Îndreptător credinței și chip blândeților, învățător înfrânării te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte și cu sărăcia cele bogate. Părinte Ierarhe Diadoh, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.