Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri
Praznicul de astăzi nu este închinat doar celor doi arhangheli mai cunoscuți, ci întregului sobor al puterilor cerești celor fără de trupuri, adică acelor cete îngerești pe care Sfântul Dionisie Areopagitul și Sfântul Maxim Mărturisitorul le împart în nouă rânduri: Serafimii, Heruvimii, Tronurile, Domniile, Puterile, Stăpâniile, Începătoriile, Arhanghelii și Îngerii, toate slujind neîncetat înaintea Tronului dumnezeiesc și fiind, în același timp, trimise de Dumnezeu spre ajutorul și mântuirea neamului omenesc. Biserica a hotărât prăznuirea acestui sobor încă din veacul al cincilea, când la Constantinopol, la Termele lui Arcadius, a fost zidită o biserică în cinstea Sfântului Arhanghel Mihail, sărbătoarea răspândindu-se apoi rapid în tot Răsăritul creștin și fiind alăturată cinstirii Sfântului Arhanghel Gavriil, până ce a ajuns să cuprindă întreaga obște a îngerilor lui Dumnezeu. Ziua de 8 noiembrie a fost aleasă, după tâlcuirea Sfinților Părinți, atât pentru că cifra opt închipuie veacul cel nesfârșit al vieții viitoare, cât și pentru că de la 8 septembrie, ziua Nașterii Maicii Domnului, până la această dată sunt nouă săptămâni, după numărul cetelor îngerești.
Sfântul Arhanghel Mihail, al cărui nume înseamnă în limba ebraică „cine este ca Dumnezeu”, este rânduit de Atotputernicul drept căpetenie a îngerilor celor buni, fiind cel care, în clipa căderii îngerilor răi din pricina mândriei lui Lucifer, a strigat celorlalți: „Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte!”, restabilind astfel ordinea cerească și întocmind soborul, adică adunarea și unirea tuturor îngerilor rămași credincioși lui Dumnezeu. El s-a arătat în chip văzut de multe ori atât în Legea Veche, cât și în cea Nouă, fiind cel care i-a apărut lui Iacov când acesta fugea de mânia fratelui său Isav, cel care l-a oprit pe vrăjitorul Valaam să blesteme poporul lui Israel și cel care a vestit pieirea Sodomei lui Lot, fiind socotit de tradiție drept îngerul care va vesti, prin glasul trâmbiței, învierea morților la judecata de la sfârșitul veacurilor.
Sfântul Arhanghel Gavriil, al cărui nume tâlcuiește puterea lui Dumnezeu, a slujit la toată iconomia mântuirii neamului omenesc, fiind îngerul tălmăcitor al vedeniilor prorocului Daniel, cel care i-a arătat acestuia înțelesul celor șaptezeci de săptămâni de ani până la venirea lui Mesia, și, după tradiție, cel care a vestit lui Ioachim și Anei că li se va naște fiica Maria, viitoarea Născătoare de Dumnezeu. Lui i-a fost dat marea slujire de a binevesti Preasfintei Fecioare Maria zămislirea cea fără de sămânță a Fiului lui Dumnezeu, fiind astfel prezent la toate clipele de seamă ale Întrupării Cuvântului, de la începutul ei și până la sfârșit. Pentru aceste lucrări de mare folos pentru mântuirea oamenilor, Biserica a hotărât să-i prăznuiască împreună pe cei doi arhangheli, chemând prin mijlocirea și rugăciunile lor izbăvire de toate relele în veacul acesta, iar în cel viitor, împărtășire de bucuria și de împărăția cerurilor.
Tropar: Mai-marilor Voievozi ai oștirilor cerești, rugămu-vă pe voi, noi, nevrednicii, ca prin rugăciunile voastre să ne acoperiți cu acoperământul aripilor măririi voastre celei netrupești, păzindu-ne pe noi, cei ce cădem cu dinadinsul și strigăm: izbăviți-ne din nevoi, ca niște mai-mari peste cetele puterilor celor de sus.