Sfântul Mucenic Longhin Sutașul
Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, numit și centurionul, a trăit pe vremea împăratului Tiberiu, era de neam din Capadocia și slujea ca ostaș în armata romană, având sub comanda lui o sută de oameni, pe vremea când în Iudeea cârmuia Pilat din Pont. Din porunca acestuia, Longhin a fost rânduit împreună cu ostașii săi să slujească la cinstitele Patimi ale Domnului Iisus Hristos, la răstignirea Lui pe Golgota și, după aceea, să păzească Sfântul Mormânt în care fusese pus trupul Mântuitorului. A fost astfel unul dintre primii martori oculari ai Răstignirii și ai Învierii lui Hristos.
Aflat la poalele Crucii, Longhin a văzut cu ochii lui minunile care s-au petrecut în clipa morții Domnului: cutremurul pământului, întunecarea soarelui în mijlocul zilei, despicarea pietrelor și deschiderea mormintelor din care s-au ridicat morții. Văzând toate acestea, a strigat împreună cu ceilalți ostași care păzeau alături de el cuvintele pe care le-a păstrat Evanghelistul Matei: "Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta". Tradiția spune că el a fost ostașul care a împuns cu sulița în coasta lui Hristos, iar din sângele și apa ce au curs din rana Domnului a primit tămăduire pentru propriii ochi bolnavi.
Când bătrânii iudeilor au aflat de Învierea lui Hristos, au încercat să mituiască pe ostașii care păzeau mormântul, ca aceștia să răspândească vestea mincinoasă că trupul Domnului fusese furat de ucenici. Longhin nu s-a lăsat cumpărat cu argint, ci, împreună cu doi dintre prietenii săi ostași, a primit botezul creștin, a lepădat centura militară și a părăsit Ierusalimul, mergând în Capadocia, ținutul lui de baștină, unde a propovăduit cu mult curaj pe Hristos Cel răstignit și înviat, întorcând mulți păgâni la dreapta credință. Aflând Pilat de aceasta, mâniat că cei trei ostași mărturisesc Învierea pe care voia să o tăgăduiască, a trimis în taină alți ostași în Capadocia ca să-i ucidă. Fiind plin de Duhul lui Dumnezeu, Longhin a cunoscut mai înainte cununa muceniciei ce i se pregătea și a ieșit el însuși, cu bucurie, în întâmpinarea celor trimiși să-l caute, primindu-i cu blândețe în casa lui și, fără să se ascundă, s-a dat singur pe sine în mâinile lor, împreună cu cei doi prieteni ai săi, ca să fie părtași aceleiași cununi mucenicești pentru Hristos pe care L-au iubit din tot sufletul.
După ce Longhin și cei doi prieteni ai săi au fost uciși, mucenicia lor a fost încununată de minuni petrecute mult timp după aceea. O femeie oarbă, venind în pelerinaj să se închine la mormântul sfântului, a trecut printr-o încercare și mai mare odată cu moartea singurului ei copil. Plângând cu amar, i s-a arătat noaptea în vedenie Sfântul Longhin, care a mângâiat-o, i-a povestit toată viața și pătimirea lui pentru Hristos și a îndemnat-o să caute capul lui îngropat într-un morman de gunoi din afara cetății, încredințând-o că aceasta îi va aduce tămăduirea. Femeia a făcut precum i s-a spus și, găsind capul sfântului, și-a recăpătat pe loc vederea. În noaptea următoare, Longhin i s-a arătat din nou, împreună cu fiul ei cel adormit, arătându-i că acesta se află în slava cerească. Cu bucurie, femeia a luat capul Sfântului Longhin împreună cu moaștele fiului ei și s-a întors în Capadocia, unde a zidit o biserică frumoasă în cinstea mucenicului, loc care a devenit izvor de tămăduiri pentru toți credincioșii care veneau să se închine acolo.
Tropar, glasul al 4-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Longhin, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre.