Sfântul Mucenic Longhin Sutașul
Sfântul Mucenic Longhin Sutașul, numit și centurionul, a trăit pe vremea împăratului Tiberiu, era de neam din Capadocia și slujea ca ostaș în armata romană, având sub comanda lui o sută de oameni, pe vremea când în Iudeea cârmuia Pilat din Pont. Din porunca acestuia, Longhin a fost rânduit împreună cu ostașii săi să slujească la cinstitele Patimi ale Domnului Iisus Hristos, la răstignirea Lui pe Golgota și, după aceea, să păzească Sfântul Mormânt în care fusese pus trupul Mântuitorului. A fost astfel unul dintre primii martori oculari ai Răstignirii și ai Învierii lui Hristos.
Aflat la poalele Crucii, Longhin a văzut cu ochii lui minunile care s-au petrecut în clipa morții Domnului: cutremurul pământului, întunecarea soarelui în mijlocul zilei, despicarea pietrelor și deschiderea mormintelor din care s-au ridicat morții. Văzând toate acestea, a strigat împreună cu ceilalți ostași care păzeau alături de el cuvintele pe care le-a păstrat Evanghelistul Matei: “Cu adevărat, Fiul lui Dumnezeu era Acesta”. Tradiția spune că el a fost ostașul care a împuns cu sulița în coasta lui Hristos, iar din sângele și apa ce au curs din rana Domnului a primit tămăduire pentru propriii ochi bolnavi.
Când bătrânii iudeilor au aflat de Învierea lui Hristos, au încercat să mituiască pe ostașii care păzeau mormântul, ca aceștia să răspândească vestea mincinoasă că trupul Domnului fusese furat de ucenici. Longhin nu s-a lăsat cumpărat cu argint, ci, împreună cu doi dintre prietenii săi ostași, a primit botezul creștin, a lepădat centura militară și a părăsit Ierusalimul, mergând în Capadocia, ținutul lui de baștină, unde a propovăduit cu mult curaj pe Hristos Cel răstignit și înviat, întorcând mulți păgâni la dreapta credință, apoi s-a retras în satul tatălui său, viețuind în post și rugăciune.
Arhiereii și bătrânii iudeilor, umpluți de zavistie pentru mărturisirea lui Longhin, au mers la Pilat cu daruri bogate, rugându-l să trimită Cezarului Tiberiu o scrisoare de clevetire împotriva lui, cum că și-ar fi lepădat dregătoria ostășească și ar propovădui în Capadocia un alt împărat. Pilat, plecându-se față de făgăduiala de bani, a scris această scrisoare, iar iudeii au trimis chiar Cezarului mult aur, răscumpărând astfel moartea sfântului. Tiberiu, primind scrisoarea, a poruncit de îndată ca Longhin să fie pedepsit cu moartea, ca un potrivnic al Cezarului, iar Pilat a trimis ostași în Capadocia cu porunca de a le tăia capetele lui Longhin și celor doi tovarăși ai săi și de a aduce acele capete înapoi la Ierusalim, spre dovadă pentru adunarea iudaică.
Ajunși în Capadocia, trimișii lui Pilat îl căutau pe Longhin în taină, temându-se să nu le scape din mâini. Fiind plin de Duhul lui Dumnezeu, Longhin a cunoscut mai înainte cununa muceniciei ce i se pregătea și a ieșit el însuși în întâmpinarea lor, nedându-se încă pe față. I-a primit cu dragoste în casa lui și le-a făcut ospăț mare, iar după ce s-au înveselit cu vin, ostașii, legându-l mai întâi cu jurământ de taină, i-au dezvăluit pentru ce fuseseră trimiși: să ia capul lui și al celor doi prieteni ai săi. Aflând că-i caută și pe tovarășii lui, Longhin a trimis în ascuns după ei, iar peste noapte s-a rugat îndelung, pregătindu-se pentru moarte. Sosind prietenii săi, Longhin i-a întâmpinat cu bucurie, le-a vestit pentru ce veniseră ostașii, iar aceștia s-au bucurat că se vor învrednici de aceeași cunună mucenicească. Abia atunci Longhin s-a dat pe față ostașilor, zicând: “Iată, aveți pe Longhin, iată aveți și pe cei doi prieteni ai lui... faceți-ne nouă așa precum aveți poruncă”. Ostașii, rușinați că trebuiau să-și ucidă binefăcătorul, nu voiau să împlinească porunca, dar Longhin însuși i-a îndemnat să o facă degrabă.
Înainte de moarte, Longhin s-a îmbrăcat în haine albe de îngropare și a arătat casnicilor săi un deal din apropiere unde să fie îngropate trupurile lui și ale celor doi prieteni. După rugăciune și sărutarea cea mai de pe urmă, și-au plecat capetele sub sabie. Ostașii au luat doar capetele, pe care le-au dus la Ierusalim spre dovadă pentru Pilat și adunarea iudaică, în vreme ce trupurile celor trei mucenici au fost îngropate cu cinste la locul arătat de Longhin. Pilat și iudeii, văzând capul sfântului, au poruncit să fie aruncat afară din cetate și tăvălit în gunoi, până ce a rămas astupat acolo.
Mucenicia lor a fost încununată de minuni petrecute mult timp după aceea. O femeie văduvă din Capadocia, oarbă de amândoi ochii, venise în pelerinaj la Ierusalim împreună cu singurul ei fiu, căutând tămăduire la sfintele locuri, dar fiul i-a murit acolo, înainte ca ea să-și recapete vederea. Plângând cu amar, i s-a arătat noaptea în vedenie Sfântul Longhin, care a mângâiat-o, i-a povestit toată viața și pătimirea lui pentru Hristos și a îndemnat-o să caute capul lui îngropat într-un morman de gunoi din afara cetății, încredințând-o că aceasta îi va aduce tămăduirea. Femeia a făcut precum i s-a spus și, scormonind gunoiul cu mâinile, și-a recăpătat pe loc vederea chiar în clipa în care a găsit capul sfântului. În noaptea următoare, Longhin i s-a arătat din nou, aducându-i pe fiul ei, strălucind în îmbrăcăminte de nuntă, și arătându-i că acesta se află în slava cerească, poruncindu-i să ia capul lui și trupul fiului ei și să le pună într-o raclă. Cu bucurie, femeia a luat capul Sfântului Longhin împreună cu moaștele fiului ei și s-a întors în Capadocia, unde le-a îngropat împreună și a zidit o biserică frumoasă în cinstea mucenicului, loc care a devenit izvor de tămăduiri pentru toți credincioșii care veneau să se închine acolo.
Tropar, glasul al 4-lea: Mucenicul Tău, Doamne, Longhin, întru nevoința sa, cununa nestricăciunii a dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având puterea Ta, pe chinuitori a învins, zdrobit-a și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuiește sufletele noastre.