26 Octombrie

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de mir

Sfântul Mare Mucenic Dimitrie s-a născut în cetatea Solun (Tesalonic), din părinți de neam bun și dreptcredincioși. Tatăl lui era voievod al cetății, credincios în taină în Hristos, dar fără să îndrăznească să-și mărturisească credința pe față, din pricina marii prigoane dezlănțuite de împărații păgâni. Avea în palatul său o cămară ascunsă de rugăciune, cu două icoane împodobite cu aur, a Mântuitorului și a Maicii Domnului, înaintea cărora se ruga împreună cu soția sa. Fiind multă vreme fără copii, cei doi s-au rugat stăruitor lui Dumnezeu, Care, ascultându-le cererea, le-a dăruit un fiu, la a cărui naștere s-a bucurat tot Solunul, voievodul făcând un mare ospăț pentru întreaga cetate, mai cu seamă pentru săraci.

Când copilul a ajuns la vârsta priceperii, părinții l-au dus în cămara lor de rugăciune, i-au arătat sfintele icoane și l-au învățat taina credinței în Hristos. Dimitrie a crezut din toată inima și a sărutat cu evlavie icoanele, iar părinții, chemând în taină un preot și câțiva prieteni creștini, l-au botezat acolo, în ascuns. Copilul a crescut în înțelepciune și în fapte bune, iar după ce a ajuns la vârsta deplină, părinții lui au trecut din viața aceasta, lăsându-l moștenitor nu doar al averilor, ci și al virtuților lor.

Auzind de moartea voievodului Tesalonicului, împăratul Maximian l-a chemat pe Dimitrie și, văzându-i înțelepciunea și vitejia în cele ostășești, l-a făcut antipat (proconsul) al cetății, poruncindu-i să “curețe” patria de creștini, ucigând pe toți cei care cheamă numele lui Hristos. Dimitrie, primind dregătoria, s-a întors la Solun, unde a fost primit cu mare cinste, și, în loc să împlinească porunca împăratului, a început să mărturisească pe față credința în Hristos, aducând pe mulți la cunoștința adevăratului Dumnezeu, ca un nou Apostol Pavel pentru cetatea sa. Nu după multă vreme, vestea a ajuns la Maximian, care, întorcându-se dintr-un război purtat împotriva sciților și sarmaților, a venit în Tesalonic.

Înainte de sosirea împăratului, Dimitrie și-a încredințat toată averea unui credincios slujitor al său, pe nume Lupul, poruncindu-i să o împartă săracilor, zicând: “Împarte bogăția cea pământească, ca să căutăm pe cea cerească.” El însuși s-a pus pe post și rugăciune, pregătindu-se pentru mucenicie. Întrebat de împărat dacă zvonurile despre credința lui sunt adevărate, Dimitrie a mărturisit cu îndrăzneală că este creștin, defăimând închinarea la idoli. Împăratul a poruncit să fie închis nu în temnița obișnuită, ci într-o baie veche și adâncă de lângă palat. Acolo, Dimitrie se ruga neîncetat, a călcat fără teamă o scorpie care voia să-l muște, iar un înger i s-a arătat în lumină mare, aducându-i o cunună din Rai și îndemnându-l să se întărească.

În acea vreme, împăratul organiza jocuri publice, în care vestitul luptător Lie, un vandal de statură uriașă, ucidea cu sulița pe toți potrivnicii, mulți dintre ei creștini. Un tânăr pe nume Nestor, cunoscut al lui Dimitrie, a alergat la temniță și i-a cerut binecuvântare să-l înfrunte pe Lie. Dimitrie, însemnându-l cu semnul crucii, i-a zis: “Du-te și îl vei birui pe Lie, mărturisind pe Hristos.” Împăratul, văzându-l pe Nestor tânăr și frumos, de vreo douăzeci de ani, a încercat să-l oprească, dar acesta, strigând “Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”, l-a doborât pe Lie în sulițele acestuia și l-a ucis. Întrebat de împărat prin ce farmece l-a biruit, Nestor a răspuns că nu a fost vorba de farmece, ci de puterea lui Hristos. Mâniat, împăratul a poruncit boierului Marchian să-l scoată pe Nestor afară de poarta cea de aur și să-i taie capul.

Aflând apoi că Dimitrie fusese pricina morții lui Lie, Maximian a poruncit ca el să fie străpuns cu sulițe, “ca de aceeași moarte să moară cel care a pricinuit moartea iubitului meu Lie.” În zorii zilei de douăzeci și șase octombrie, ostașii au intrat în temniță și l-au aflat pe Dimitrie la rugăciune; sfântul însuși și-a ridicat mâna dreaptă, iar prima suliță l-a străpuns în coasta dreaptă, în același loc în care fusese împuns și Hristos pe cruce, închipuind astfel patima Domnului. Trupul, lăsat fără cinste, a fost luat noaptea în taină de un credincios și îngropat. Lupul, slujitorul credincios, aflat de față la moartea stăpânului său, i-a luat haina și inelul înmuiate în sânge, săvârșind cu ele multe tămăduiri și izgonind duhurile necurate, până ce Maximian, aflând de aceasta, a poruncit să fie prins și decapitat, mergând astfel la Domnul după stăpânul său.

Deasupra mormântului Sfântului Dimitrie s-a ridicat la început o biserică mică, în care se săvârșeau minuni. Un boier credincios din Iliric, Leontie, fiind vindecat miraculos de o boală grea la mormântul sfântului, a vrut să zidească în semn de mulțumire o biserică mare. Dărâmând biserica cea mică pentru a pune temelia celei noi, au fost aflate moaștele Sfântului Dimitrie întregi și nestricate, izvorând mir cu bună mireasmă care a umplut toată cetatea. Mulțime de bolnavi s-au tămăduit prin acel mir, iar Leontie a zidit o biserică preafrumoasă, așezând în ea moaștele într-o raclă de aur. Când, întorcându-se în patria sa, a vrut să ia cu el o părticică din moaște, sfântul i s-a arătat în vis oprindu-l; Leontie a luat atunci doar giulgiul înmuiat în sângele mucenicului, cu care s-au săvârșit multe minuni pe drum, printre care trecerea neprimejduită a unui râu umflat de furtună.

Mai târziu, o foamete cumplită a lovit Tesalonicul. Sfântul Dimitrie s-a arătat pe mare corăbierilor care duceau grâu, poruncindu-le să meargă spre cetatea sa, și astfel a izbăvit-o de foamete. Când împăratul Iustinian a zidit Biserica Sfânta Sofia din Constantinopol și a trimis oameni să ia o părticică din moaștele Sfântului Dimitrie pentru noua biserică, din raclă a ieșit deodată foc, cu un glas înfricoșat zicând “Să nu îndrăzniți”; trimișii, speriați, au luat doar puțină țărână din acel loc.

Un tânăr pe nume Onisifor, rânduit să îngrijească de candelele și lumânările bisericii, obișnuia să fure lumânările și să le vândă în taină. Sfântul i s-a arătat în vis, mustrându-l cu blândețe și îndemnându-l la pocăință; Onisifor s-a rușinat, dar după o vreme a uitat și a reluat obiceiul rău, până ce, încercând din nou să fure niște lumânări mari aduse de un credincios, a auzit un glas din mormânt mustrându-l a doua oară, lucru pentru care a căzut la pământ ca mort, și-a mărturisit păcatul și a povestit tuturor cele întâmplate.

De multe ori Sfântul Dimitrie și-a apărat cetatea de năvălirile barbarilor. Pe vremea împăratului Mavrichie, când Tesalonicul era împresurat, un bărbat evlavios pe nume Ilustrie, rugându-se noaptea în pridvorul bisericii sfântului, a avut o vedenie: doi îngeri veniseră să-i poruncească lui Dimitrie, din partea lui Dumnezeu, să-și lase cetatea, căci avea să fie dată vrăjmașilor pentru păcatele locuitorilor ei. Dimitrie, plângând, a răspuns că, de vreme ce a fost pus strajă cetății, dorește să piară împreună cu cetățenii ei, și s-a rugat ca Dumnezeu să-și arate mila. A doua zi, Ilustrie a povestit poporului vedenia, întărindu-l spre împotrivire, iar vrăjmașii s-au retras cu rușine de la zidurile cetății.

Sfântul a eliberat și mulți robi din mâinile barbarilor, printre care și un episcop legat în lanțuri, pe care l-a dezlegat și l-a adus la Tesalonic. O altă dată, barbarii au răpit două fecioare iscusite la cusut, pe care stăpânitorul lor le-a silit, sub amenințarea morții, să coase chipul Sfântului Dimitrie pe o pânză. În noaptea praznicului sfântului, mucenicul însuși le-a dus pe amândouă, prin minune, înapoi la Tesalonic, așezându-le lângă mormântul său chiar în timpul privegherii, spre uimirea și bucuria întregului popor.

În vremea când Tesalonicul avea să fie predat agarenilor, niște creștini evlavioși, mergând spre cetate de ziua praznicului sfântului, au văzut pe drum doi bărbați întâlnindu-se: unul în chip de ostaș, venind dinspre Tesalonic, altul în chip de arhiereu, venind dinspre Larisa. Ostașul l-a salutat ca pe Sfântul Ahilie, arhiereul Larisei, iar acesta i-a răspuns numindu-l pe celălalt Dimitrie. Amândoi și-au mărturisit, cu lacrimi, că Dumnezeu le poruncise să-și lase cetățile pe care le păzeau, din pricina păcatelor locuitorilor, îngăduind ca ele să cadă în mâinile agarenilor. După ce și-au luat rămas-bun unul de la altul, s-au făcut nevăzuți. Nu a trecut o lună, și atât Tesalonicul, cât și Larisa au fost cucerite de turci.

Tropar, glasul al 3-lea: Mare apărător te-a aflat întru primejdii lumea, purtătorule de chinuri, pe tine, cel ce ai biruit pe păgâni. Deci, precum mândria lui Lie ai surpat și la luptă îndrăzneț ai făcut pe Nestor, așa, Sfinte Dimitrie, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.