Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul
Sfântul Sfințit Mucenic Dionisie Areopagitul s-a născut din părinți necredincioși, dar de neam ales, și a crescut în slăvita cetate a Atenei. Din copilărie a fost dat la învățătura înțeleaptă a elinilor, în care a sporit atât de mult încât la douăzeci și cinci de ani îi întrecea pe toți filosofii mai vârstnici decât el. Dorind să se desăvârșească și mai mult, a călătorit în Egipt, în cetatea Heliopolis, vestită pentru înțelepții ei, unde a deprins, împreună cu prietenul său Apolofan, măiestria citirii stelelor. Acolo, în ziua răstignirii Mântuitorului, a fost martor al întunecării soarelui la amiază, fenomen care l-a uimit profund, făcându-l să spună că ori Ziditorul lumii pătimește, ori lumea văzută se sfârșește, cuvinte grăite din simțirea duhului, fără să cunoască încă adevărul deplin al celor petrecute pe cruce.
Întorcându-se la Atena, Dionisie s-a căsătorit și, fiind de neam bun, a ajuns să cârmuiască cetatea cu multă pricepere și cinste, ca unul dintre bărbații de frunte ai Areopagului, sfatul înțelepților Atenei. Cetatea, deși cucerită de romani, era încă socotită tronul filosofiei și al artelor frumoase. Atunci când Sfântul Apostol Pavel a venit la Atena și a propovăduit în mijlocul Areopagului pe Hristos cel răstignit și înviat, Dionisie a ascultat cu luare aminte cuvintele lui și le-a primit în inimă. A renunțat la toată viața sa dinainte, s-a botezat de mâna Apostolului și i-a urmat trei ani, învățând de la el tainele cele dumnezeiești, după care Pavel l-a așezat episcop al Atenei. Tradiția arată că Dionisie a primit înțelepciunea cea descoperită de Dumnezeu și de la alți apostoli, precum Iacov, ruda Domnului, Petru și Ioan Evanghelistul, precum și de la preaînțeleptul Ierotei, care l-a învățat tainele cele negrăite ale lui Dumnezeu.
Păstorind biserica Atenei cu roadă bogată, Dionisie a dorit să propovăduiască Evanghelia și în alte locuri. A așezat un alt episcop în locul său și s-a dus la Roma, de unde Sfântul Clement, episcopul cetății, l-a trimis în Galia, să vestească cuvântul lui Dumnezeu la păgâni. Ajuns acolo, s-a făcut apostolul acelui ținut, întorcând mulți oameni de la idoli la credința cea adevărată, și a zidit o biserică în cetatea Parisului, din milostenia credincioșilor. La declanșarea celei de a doua prigoane împotriva creștinilor, sub împăratul Domițian, Dionisie, care avea pe atunci nouăzeci de ani, a fost prins împreună cu episcopul Luchian, preotul Rustic și diaconul Elefterie. Toți și-au mărturisit cu curaj credința în Hristos și au refuzat să se lepede, motiv pentru care au fost supuși la chinuri grele și li s-au tăiat capetele. Tradiția Bisericii istorisește că, după tăierea capului, Dionisie s-a ridicat și a mers câțiva pași ținându-și capul în mâini, spre uimirea celor de față, încredințându-l apoi unei femei credincioase pe nume Catula, care i-a îngrijit cu evlavie sfintele moaște.
Tropar, glasul al 4-lea: Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, îmbrăcându-te cuviincios cu bun cuget, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, calea întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Dionisie: roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.
Tot astăzi, Biserica face pomenirea Sfântului Cuvios Teoctist din Sicilia.