Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae
Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae s-a născut pe 16 noiembrie 1903 în satul Vlădeni, județul Brașov, fiind cel mai mic dintre copiii unei familii credincioase, Ieremia și Reveca. Din pruncie a iubit slujbele Bisericii și citirea Sfintei Scripturi, urmând cu osteneală cursurile Liceului "Andrei Șaguna" din Brașov, după care a studiat Teologia la Cernăuți, cu sprijinul mitropolitului Nicolae Bălan al Ardealului. Pentru desăvârșirea pregătirii sale, mitropolitul l-a trimis să studieze limba greacă la Atena, apoi tânărul teolog a continuat studiile de bizantinologie și dogmatică la Berlin, Paris și Belgrad, documentându-se asupra operei Sfântului Grigorie Palama. La întoarcerea în țară, a fost numit profesor la Academia Teologică "Andreiană" din Sibiu, unde a predat timp de șaptesprezece ani Teologie Dogmatică, Apologetică, Pastorală și limba greacă, fiind rector al instituției între 1936 și 1946.
Viața sa de familie a fost încercată de suferințe mari. S-a căsătorit în 1930 cu Maria Mihu, iar din această căsătorie s-au născut gemenii Dumitru și Maria, dar băiatul a murit încă în pruncie, iar fiica s-a mutat la cele veșnice tot timpuriu, în aprilie 1945. Aceste pierderi nu i-au clătinat statornicia în credință și în slujirea teologiei. A continuat o activitate didactică și publicistică neîntreruptă, predând Teologie Dogmatică, Ascetică și Mistică, și a tradus de-a lungul a peste patruzeci de ani colecția Filocaliei, alcătuind astfel una dintre cele mai importante punți dintre tradiția patristică a Răsăritului și cititorul român. A fost socotit de mulți cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, recunoscut și apreciat inclusiv de monahii Muntelui Athos, care îl numeau venerabilul dascăl ortodox de teologie.
Mărturisirea sa nu s-a limitat la cuvânt, ci a trecut prin încercarea temniței. În ziua de 4 septembrie 1958 a fost arestat, fiind acuzat de implicare în mișcarea duhovnicească a Rugului Aprins de la Mănăstirea Antim, și a pătimit ani la rând prin închisorile comuniste alături de alți mărturisitori ai vremii. Eliberat, a continuat să slujească teologia română cu aceeași statornicie până la adânci bătrânețe. Spre sfârșitul vieții s-a îmbolnăvit de cancer la stomac, fiind spovedit pe patul de suferință de duhovnicul său, Cuviosul Sofian de la Antim, care l-a încurajat să își poarte boala cu încredere în Dumnezeu. Înainte de mutarea sa din această viață, a fost cercetat în timpul rugăciunii de Dumnezeu, de Maica Domnului și de sfinți. A trecut la cele veșnice pe 4 octombrie 1993, la vârsta de nouăzeci de ani, fiind înmormântat în cimitirul Mănăstirii Cernica. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat canonizarea sa în anul 2024, alături de alți cincisprezece mărturisitori și duhovnici din temnițele comuniste, sub titulatura de Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, cu zi de prăznuire la 4 octombrie. Proclamarea generală a canonizării a avut loc la București pe 4 februarie 2025, iar moaștele sale au fost așezate la Mănăstirea Cernica.
Tropar, glas 5: Cu întreită cunună încununându-te: a preoției, Părinte, a bunei mărturisiri și cu cea a cuvântării de Dumnezeu, ca un soare strălucești, învățându-ne a cinsti Treimea de o ființă, la Care, Sfinte Dumitru, totdeauna pomenește-ne!
Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei, episcopul Atenei
Sfântul Sfințit Mucenic Ierotei era originar din Atena și se număra printre cei nouă sfetnici ai Areopagului, sfatul de seamă al cetății. Dragostea pentru învățătura cea evanghelică i-a fost insuflată de Sfântul Apostol Pavel, cel care l-a și botezat și l-a așezat episcop al Atenei, făcându-l astfel primul ierarh creștin al acelei cetăți. La rândul lui, Ierotei a devenit un învățător neostenit pentru Sfântul Dionisie Areopagitul, oferindu-i multe povățuiri pe calea înțelegerii dreptei credințe aduse de Hristos spre mântuirea lumii. Sfântul Dionisie însuși avea să mărturisească mai târziu despre dascălul său că îl întrecuse în înțelepciune și în adâncimea cunoașterii tainelor dumnezeiești.
Viața lui Ierotei a fost una de totală înstrăinare de cele pământești, fiind cunoscut de toți cei care îl vedeau sau îl ascultau ca un om pătruns cu adevărat de dumnezeire și ca un statornic lăudător al lui Dumnezeu. A fost de față la Adormirea Maicii Domnului, unde, după mărturia tradiției, a făcut începutul cântărilor de la prohodirea ei, alături de ceilalți apostoli adunați. Ajuns la o vârstă înaintată, plăcut fiind înaintea lui Dumnezeu prin faptele sale bune, s-a săvârșit cu pace, alăturându-se cetei patriarhilor, prorocilor, mucenicilor și ierarhilor care se roagă neîncetat lui Hristos pentru mântuirea lumii. Pentru curajul cu care a păstrat credința neclătinată în fața tuturor încercărilor și amenințărilor, este pomenit de Biserică drept sfințit mucenic, alăturat cinstirii pe care o primește ucenicul său, Dionisie Areopagitul.
Tropar, glasul al 4-lea: Bunătate învățându-te și îmbărbătându-te întru toate, cu bună cunoștință, ca un sfințitor cuvios îmbrăcându-te, ai scos din vasul alegerii cele negrăite; și credința păzind, stadiul întocmai ai săvârșit, Sfințite Mucenice Ierotei, roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.