PSALMUL 136
Un psalm al lui David
1. La râul Babilonului, acolo am șezut și am plâns, când ne‑am adus aminte de Sion.
2. În sălcii, în mijlocul lor, am atârnat harpele noastre.
3. Că acolo, cei ce ne‑au robit pe noi ne‑au cerut nouă cântare, zicând: «Cântați‑ne nouă din cântările Sionului!».
4. Cum să cântăm cântarea Domnului în pământ străin?
5. De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea!
6. Să se lipească limba mea de grumazul meu, de nu‑mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele.
7. Adu‑Ți aminte, Doamne, de fiii lui Edom, în ziua dărâmării Ierusalimului, când ziceau: «Stricați‑l, stricați‑l până la temeliile lui!».
8. Fiica Babilonului, ticăloasa! Fericit cel ce‑ți va răsplăti ție fapta ta pe care ai făcut‑o nouă.
9. Fericit este cel ce va apuca și va lovi pruncii tăi de piatră.