PSALMUL 59
Un psalm al lui David; mai-marelui cântăreţilor. Pentru cei ce se vor schimba, spre învăţătură. Când a ars Mesopotamia Siriei şi SovaSiriei şi s-a întors Iacob şi a bătut pe Edom în Valea Sarii, douăsprezece mii
1. Dumnezeule, lepădatu‑ne‑ai pe noi și ne‑ai doborât; mâniatu‑Te‑ai și Te‑ai milostivit spre noi.
2. Cutremurat‑ai pământul și l‑ai tulburat pe el; vindecă sfărâmăturile lui, că s‑a cutremurat.
3. Arătat‑ai poporului Tău asprime, adăpatu‑ne‑ai pe noi cu vinul umilinței.
4. Dat‑ai celor ce se tem de Tine semn ca să fugă de la fața arcului;
5. Ca să se izbăvească cei iubiți ai Tăi. Mântuiește‑mă cu dreapta Ta și mă auzi.
6. Dumnezeu a grăit în locul cel sfânt al Său: «Bucura‑Mă‑voi și voi împărți Sichemul și valea Sucot o voi măsura.
7. Al Meu este Galaadul și al Meu este Manase și Efraim, tăria capului Meu,
8. Iuda, împăratul Meu; Moab, vasul nădejdii Mele.
9. Spre Idumeea voi întinde încălțămintea Mea; Mie cei de alt neam Mi s‑au supus».
10. Cine mă va duce la cetatea întărită? Cine mă va povățui până la Idumeea?
11. Oare nu Tu, Dumnezeule, Cel ce ne‑ai lepădat pe noi? Oare nu vei ieși Dumnezeule, cu oștirile noastre?
12. Dă‑ne nouă ajutor, ca să ne scoți din necaz, că deșartă este izbăvirea de la om.
13. Cu Dumnezeu vom birui și El va nimici pe cei ce ne necăjesc pe noi.