PSALMUL 140
Un psalm al lui David
1. Doamne, strigat‑am către Tine, auzi‑mă; ia aminte la glasul rugăciunii mele, când strig către Tine.
2. Să se îndrepteze rugăciunea mea ca tămâia înaintea Ta; ridicarea mâinilor mele, jertfă de seară.
3. Pune, Doamne, strajă gurii mele și ușă de îngrădire, împrejurul buzelor mele.
4. Să nu abați inima mea spre cuvinte de vicleșug, ca să‑mi dezvinovățesc păcatele mele; iar cu oamenii cei care fac fărădelegea nu mă voi însoți cu aleșii lor.
5. Certa‑mă‑va dreptul cu milă și mă va mustra, iar untdelemnul păcătoșilor să nu ungă capul meu; că încă și rugăciunea mea este împotriva vrerilor lor.
6. Prăbușească‑se de pe stâncă judecătorii lor. Auzi‑se‑vor graiurile mele că s‑au îndulcit,
7. Ca o brazdă de pământ s‑au rupt pe pământ, risipitu‑s‑au oasele lor lângă iad.
8. Căci către Tine, Doamne, Doamne, ochii mei, spre Tine am nădăjduit, să nu iei sufletul meu.
9. Păzește‑mă de cursa care mi‑au pus mie și de smintelile celor ce fac fărădelege.
10. Cădea‑vor în mreaja lor păcătoșii, ferit sunt eu până ce voi trece.